Chiron journaling - despre traume personale, generationale si Chiron in astrologie

Luna în tranzit în relație cu Chiron: cum poți simți semnificațiile acestui asteroid utilizând metoda jurnalului. O interpretare pe post de introducere

Ieri - luni, 17 iulie - Luna în tranzit în Rac în Casa 1 a fost în cvadratură cu Chironul meu în Berbec în Casa a 10-a. Chiron, vindecătorul rănit, este asteroidul pe care îl simt cel mai aproape de sufletul meu. Este, în afară de Neptun, singurul element de foc pe care îl am în horoscopul natal. S-a întâmplat că fix cu o zi înainte discutam cu o persoană cu care am avut o interpretare săptămâna trecută despre cum își poate înțelege mai bine propria rană generațională, care a ajuns la ea prin părinți, prin contextul părinților și prin toată genealogia familiei, așa cum adesea se întâmplă cu aspectele fiecărei hărți astrologice natale.

Și pentru că este vorba de vindecare, tot ieri am avut o consultație pentru a vedea cum merg lucrurile în cazul meu, unde am ales să pornesc o călătorie prin intermediul unui terapeut specializat în traume. A fost și tema preocupărilor tensionate din interior cărora mi-am dedicat atenția (cine folosește astrologia ca metodă de autocunoaștere prin analiza tranzitelor personale, va descoperi foarte curând cât de bine suntem reglați cu ceasul cosmic).

Mi-am dat seama că greu să acomodez nevoia mea instinctivă de a proteja, de a oferi hrană emoțională, spirituală (Luna în tranzit în Rac în Casa 1) și rana legată de capacitatea de a iniția lucruri, de a fi văzut/auzit în tot ceea ce ține de impactul și marca pe care le pot lăsa în lume, inițiind și acționând independent și impulsiv pe baza intuiției (Chiron în Berbec în Casa a Zecea). Mă gândeam la cum pot fi aplicate astrologia și studiul mișcărilor planetare în viața de zi cu zi, ce pot scrie, ce fel de instrumente pot oferi sau gândi - aici era Luna mea care se gândea la alții (căci este o Lună ce pleacă din Gemeni, deci întodeauna va avea ceva de comunicat) - și pe de altă parte căutam să discern în marea de lucruri care se scriu despre astrologie în România, care ar fi Zeitgeist-ul, și ce anume mi-aș dori să ofer ca alternativă la un peisaj astrologic puternic marcat de horoscopul zilnic, prezicerea viitorului, gândirea deterministă legată de simbolurile reprezentate de planete. Ce lecturi, ce tip de explicații, ce discurs, cu ce impact. 

Am vrut să notez aceste gânduri pentru că răspunsul meu pentru acea persoană care dorea să își înțeleagă trauma originară a fost să își urmărească și noteze stările și ce simte în acest tranzit în legătură cu Chiron și să discutăm. Luna este un instrument de lucru esențial, fiind cel mai activ corp ceresc dintre toate.

Această Lună Nouă în Rac, semnificând începutul unui nou ciclu, a coincis pentru mine cu o fricțiune, o tensiune interioară resimțită ca atare. Și, pentru că Luna este atât de personală și atât de instinctivă și automată, toate lucrurile legate de astrologie și acel impact în societate le-am lăsat să se desfășoare pe fundal, dedicându-mă unor diverse acțiuni legate de îngrijire, protecție, grijă: pentru mine, pentru alții. A fost un exemplu despre cum două simboluri în cvadratură tind să se anuleze și e nevoie de un dinamism constant pentru a nu lăsa ca doar unul dintre ele să se manifeste. Cu atât mai mult cu cât e vorba despre Chiron, cel care face legătura între lumea văzută a limitelor și regulilor (Saturn - Cronos) și lumea invizibilă a inspirației și memoriei mentale generaționale (Uranus). Între acestea două lumi nu poate fi decât o traumă, pentru că lumea saturniană reprezintă restricțiile și disciplina, lumea uraniană reprezintă libertatea.

Reiau ideea: aceste două lumi sunt despărțite de o traumă sau de mai multe. Care este relația noastră cu traumele? În general nu vorbim despre ele. Cred că le și definim cu greu, pentru că e dureros să te întorci la evenimente care ți-au schimbat cursul vieții cu decenii în urmă, și pentru că aceste cicatrici nedorite au devenit parte din ființa fiecăruia. Toți ne-am adaptat iar viața și personalitatea noastră au căpătat contur în jurul acestor complexe. Unii ajung să se uite la ele, să își facă propria arheologie emoțională, majoritatea nu.

Dar o traumă are puterea ei. E o rană care nu se vindecă în realitate niciodată, dar este o sursă de energie enormă: acolo unde te-ai împrietenit cu propria durere, ai ascultat-o în tăcere, ai fost prezent la evoluția ei, i-ai înțeles impactul, acolo este deja un dar pe care ți-l poți face ție și îl poți face lumii.

Chiron în mitologie 

Chiron, în astrologie, exact acest lucru îl simbolizează: puterea transformatoare a traumei care oferă o înțelegere holistică. Mitologic, Chiron este un centaur rănit accidental de Hercule, cu una dintre săgețile otrăvite în sângele pestilențial al Hidrei (o altă denumire sau simbol pentru ceea ce se cheamă umbra noastră). 

Cine era Chiron? Reprezentat ca învățător al lui Ahile, acesta era cel mai înțelept și drept dintre toți centaurii. Fiu al titanului Cronos (identificat cu Saturn în mitologia romană) și al ocenidei Philyra, Chiron era nemuritor, de aceea suferința provocată de săgeata lui Hercule nu putea termina. Rana era nevindecabilă, dar cu toate acestea Chiron, centaurul care alături de Pholus este singurul cu formă integral umană  (și nu obișnuita combinație de picioare de cal și corp de om, care reprezintă mai mult latura instinctuală), a adus, asemenea lui Prometeu, o mulțime de daruri umanității. Nu doar rana provocată de Hercule l-a ajutat, ci și lunga așteptare răbdătoare a curmării suferinței. 

Chiron și traumele pesonale

Ce nu ne spune mitul, dar se poate deduce, este că înainte de această rană provocată accidental de Hercule, Chiron fusese respins de mama lui, oceanida Philyra (literal iubitoare a lirei - întrucât Cronos/Saturn este cel care l-a castrat pe Uranus folosindu-și lira, ceea ce ne arată, prin limbajul miturilor, că potențialul de originalitate, independență, potențialitatea infinită este limitată de fapt cu fiecare creație pe care o materializăm, care face ca dintr-o multitudine de opțiuni să fie adusă la viață una singură). Această respingere este trauma originară pe care psihologia modernă o aduce în perioada primei copilării în care relaționăm cu lumea și cu părinții, în special cu mama. 

Este perioada în care trăim - fără a ști să facem diferența, pentru că nu avem la dispoziție intelectul, nu vorbim -  între corpul nostru și corpul mamei, lumea din afară și lumea dinăuntru. Este perioada în care percepem lumea din plin prin intermediul corpului și o evaluăm strict prin ceea ce simțim în legătură cu împlinirea nevoilor de bază. 

Dacă mama ne oferă atenție, hrană, fizică și emoțională atunci și lumea este bună este bună și implicit noi suntem buni. Dacă mama este deprimată, sau trăiește într-o relație abuzivă, sau este alcoolică, sau se refugiază în consumul de droguri, sau este singură, sau la rândul ei nu a primit iubirea necesară în timplul propriei copilării și astfel nu poate da mai departe ceea ce este esențial unui copil pentru a se dezvolta, atunci mama este rea și implicit noi suntem răi. 

Chiron și traumele generaționale

Nu este niciodată vina mamei, după cum nu este niciodată vina unui simbol sau configurații planetare. Este acolo un context generațional, unul social, unul economic, unul politic. De exemplu, Chiron a stat în semnul Berbec din 1968 până în 1977 afectând o mulțime de indivizi născuți în acea perioadă. Pentru România înseamnă plin comunism, epoca lui Chiron în Berbec începând cu un an după ce Ceaușescu a devenit șeful statului comunist. România trecuse prin dictatura regală din 1938 până în 1940, cu asasinatele lui Zelea-Codreanu și Armand Călinescu, după care a urmat dictatura lui Antonescu care a instaurat statul Național Legionar. Apoi a început războiul, care s-a terminat prost pentru România, pavând drumul pentru cea mai lungă și cea mai social traumatizantă dictatură a acestei țări. 

Am făcut această paranteză istorică pentru a pune în context. Comunismul, ca orice regim autoritar, reprezintă o limitare a libertății indivizilor, de manifestare, de expresie, de contact social. Berbecul este cel mai independent dintre semnele zodiacului. A putea face, a iniția, a se exprima este vital pentru energia de foc a acestui semn cardinal. 

Or, regimul autoritar comunist, în siajul dictaturilor anterioare, exact acest lucru a făcut. Toți cei care au trăit în acea perioadă au fost condiționați social prin violență, să nu se mai exprime, și își reprime capacitatea naturală de a face lucruri conform credințelor proprii. Este ilustrarea perfectă a lui Chiron în Berbec. Toți cei născuți în acea perioadă au fost răniți mortal în capacitatea de a își manifesta esența. 

Cum am reușit noi la nivel colectiv să vindecăm această traumă provocată de atâtea regimuri autoritare? Prin a fi mai inventivi, prin a crea alianțe, prin a ocoli cenzura, sistemul, a ne asuma o mască de inautenticitate acceptabilă social și care putea trece de cerberii comunismului, și a ne exprima individualitatea într-un mod care făcea aluzie la adevărata libertate, adevăratele sentimente, adevăratele emoții. Pentru mine personal, toate producțiile artistice ale acelei epoci poartă această umbră. Nu rezonez cu textele, cu melodiile, cu filmele atât de complexe de atunci, pentru că în spatele lor citesc durerea, nu le văd ca fiind autentice. Nu știu cum mai stau lucrurile acum, dar în anii 90 când frecventam cursul de anul IV despre literatura română din perioada comunismului, Nicolae Manolescu refuza să acorde producțiilor de atunci acel statut. 

Trauma de a fi respins, de a nu fi acceptat, de a fi văzut ca odios, se ramifică așadar din copilăria timpurie, care reflectă la rândul ei contextul social, cultural și economic. Rămâne acolo și poartă în ea mereu amenințarea următoarei dileme: voi fi cel sau cea care mi se cere să fiu anulându-mi practic personalitatea, sau voi căuta cu orice risc să fiu eu?

Chiron și vindecarea traumei

Pe Chiron cel respins, aflăm în mit că l-a luat sub ocrotire nimeni altul decât Apolo, înțeleptul zeu care l-a învățat tainele medicinei, ale plantelor, ale muzicii, profeției, gimansticii și artei trasului la tir cu arcul. Iar Chiron este creditat mitologic ca fiind cel care a pus bazele farmaciei și ale botanicii, atât de priceput era. Ce ne spune simbolic acest lucru este că pentru orice rănit și orice rană va fi acolo, înăuntru sau în afară, un învățător care te va ajuta să găsești remediul, dar nu pentru tine, ci pentru alții - căutând, unde? Anume în lumea din jur, dar mai ales în vegetația interioară, flora simbolică ce se dezvoltă în fiecare ca urmare a acestor răni și pe care în răbdare și în suferință o putem cunoaște îndeaproape. Se zice că toți avem în noi buruieni. Ei bine, unele dintre acestea pot fi exact leacul pentru vindecarea altora, deci e bine să le cercetăm îndeaproape.

Și un epilog pentru Chiron. Nu doar că acesta are similitudini cu Ahile, de care ne amintim că era rănit la călcâi, punctul lui vulnerabil. Povestea lui este intim legată cu cea a lui Prometeu. Se spune că pentru a scăpa de această suferință, Chiron a făcut schimb cu Prometeu cel înlănțuit pe stâncă și cu ficatul mâncat de un vultur ca pedeapsă pentru că adusese focul, și cunoașterea, oamenilor (un alt simbol uranian). Văzându-i suferința nesfârșită, mitul ne spune că Zeus/Jupiter s-a îndurat și l-a transformat într-o constelație și l-a pus pe cer. Este vorba de constelația Săgetătorului, din miezul galaxiei noastre. 

Vă las să trageți singuri concluziile adânci și simbolice de aici. Cine e curajos e invitat să scrie în comentarii.

Și, dacă doriți să aflați mai multe despre cum vă puteți aborda Chironul, scrieți-mi pe contul Cer Interior de pe IG.